Ceilalți copii, de la Louisa de unsprezece ani până la Matt de doi ani, stau în jurul mesei înveșmântați în haine de sărbătoare sau șorțulețe cu volane, ținând în mâini cupe sau căni în funcție de vârstă, cu toții privind fix în obiectivul camerei cu ochii mari larg deschiși de la bliț, având aerul cel mai nevinovat și mai solemn din lume. Iată-i așadar prinși precum insectele în chihlimbarul clipei - aparatul de fotografiat face clic și viața merge mai departe; minutele, zilele, anii, deceniile, purtându-i tot mai departe de acea fericire și promisiune a tinereții, departe de speranțele pe care mătușa Sadie trebuie să le fi avut pentru ei, departe de visele pe care și le-au făcut ei înșiși. Adesea îmi pare că nimic nu este atât de profund trist precum vechile fotografii de familie.
Când eram
copil îmi petreceam vacanțele de Crăciun la Alconleigh; era un laitmotiv
al vieții mele, și, în vreme ce unele dintre ele s-au strecurat fără să
lase multe amintiri, altele s-au remarcat prin incidente memorabile și
au avut un caracter propriu distinct. De exemplu, a fost un an în care
aripa servitorilor a luat foc, sau anul în care poneiul meu a căzut
peste mine în pârâu și aproape m-a înecat (nu foarte aproape, a fost
imediat târât deoparte, însă povestea spune că între timp au fost
observate bule de aer la suprafața apei). Pe urmă a fost drama când
Linda, în vârstă de zece ani, a încercat să își ia viața pentru a fi
alături de un border terrier bătrân și puturos căruia unchiul Mathew îi
curmase viața. A adunat și a mâncat un coș întreg cu boabe de tisă, a
fost descoperită de doică și i s-a administrat muștar cu apă pentru a
voma. A fost mai apoi „mustrată” de mătușa Sadie, trasă de urechi de
unchiul Matthew, consemnată la pat două și zile și cadorisită cu un un
pui de labrador care curând a luat locul bătrânului border terrier în
inima ei. Un episod mult mai dramatic a avut loc atunci când Linda, în
vârstă de doisprezece ani, le-a explicat copiilor din vecini invitați la
ceai ce înseamnă de fapt să faci dragoste. Prezentarea „detaliilor
tehnice” a fost atât de înfiorătoare, încât copiii au fugit de la
Alconleigh urlând îngroziți, cu nervii zdruncinați iremediabil și
șansele la o viață sexuală sănătoasă și fericită reduse considerabil.
Aceasta a rezultat într-o serie de pedepse crâncene, de la bătaie
sănătoasă administrată de unchiul Matthew, până la prânzul servit sus
în camera ei vreme de o săptămână. Apoi a mai fost acea vacanță de
neuitat când unchiul Matthew și mătușa Sadie au călătorit în Canada.
Copiii familiei Radlett dădeau fuga în fiecare dimineață să citească
ziarele în speranța că vor afla cum vaporul cu care călătoreau părinții
lor se scufundase cu toți pasagerii la bord; tânjeau să fie orfani
lipsiți de orice ajutor - mai ales Linda, care se și vedea precum Katie
din Ce a făcut Katie, cu frâiele gospodăriei strâns adunate în mâinile
ei micuțe dar capabile. Vaporul nu a întâlnit nici un iceberg și a
înfruntat cu brio furtunile Atlanticului, în timp ce noi am petrecut o
vacanță minunată, lăsați de capul nostru.
Nancy Mitford - The Pursuit of Love
Love in a Cold Climate and Other Novels
Penguin Modern Classics
